Faza 1. In seara asta sunt o fata cu par portocaliu, pufoasa, alintata, mofturoasa, cu fitze, capricioasa si somnoroasa.. Some call me "sunny california".. altii savuroasa.. Imi iubesc prietenii pentru ca`mi trimit mesaje in miez de noapte sa'mi spuna ca le e dor de mine.. Am un Socrate, hamsterul meu, un mare alb, care are nevoie de o prietena.. Iubesc diminetile devreme, dar ador sa dorm pana tarziu.. Beau cafea cu extra`sugar si`s in perioada mea de buburuze'manie... Nu ma pot abtine si`mi cumpar carti din banii de mancare.. Primava asta sunt o indianca in tenishi portocalii.. Imi plac canile, papusile de portelan, cd`urile cu filme puse in ordine alfabetica dupa regizori, patul meu galben.. La cursurile plictisitoare citesc Idei in dialog.. si nu ma invat niciodata minte... Iar ma trezesc..
Faza 2. M'am nascut ca sa fiu rasfatata, am par tziclam si.. alura pop'punk. Ma flateaza atribute ca "efervescenta".. Mananc capsuni cu zahar si "atarn" prin Unirii.. Am o agrafa cu "fetitza verde" si punct.
Faza 3. Socrate a murit si l'am ingropat in gradina. Acum il am pe Boris, un pitic gri. Si un motan, Zuzu pe care il cheama ca pe lapte. Am cunoscut oameni buni, pe care i`am si uitat imediat dupa. Parul meu are o culoare decenta. Hainele mele au o culoare decenta. Eu nu am o culoare decenta. Ascult inxs, Coldplay, Reamonn si mult mai multe. Si o sa ascult Rosia Montana. O sa fug. Vara asta am sa ma`ndragostesc. De un Bucuresti care ma asteapta cuminte acasa. Si`o sa fug sa ascult si marea. Si pe tine nu te mai ascult niciodata.
Adio. Si n`am cuvinte.
intind mana
Monday, August 21, 2006 | Posted by Lulu at 4:46 PM |
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
1 comments:
despre zidul tau si mana intinsa spre nesfarsit.unele texte sunt doar ce le sugereaza propriul statut.altele,insa,picteaza,transformand foaia alba intr-o maree de culori.incercand sa descifrezi intelesul,te folosesti de ratiune si determinism si n-ajungi nici unde,pentru ca libertatea sufletului pe care ai formulat-o nu are corespondend digital 01001110101.impresia ca am simtit o particica din bogatia pe care a incercat s-o transmita textul,ma face sa cred ca nu e un text.e o bucatica din tine prinsa in stramtoarea robusta timp-spatiu si desigur,forma.
Post a Comment